Reloaded :)

De ceva vreme incoace mi s-a facut dor sa scriu. Poate si pentru ca am nevoie sa scriu …ma ajuta.

Candva scriam mult ( si probabil prost ) undeva in weblog.ro. Nu-mi mai pot accesa blogul ( habar n-am de ce, alte bloguri ”proiect” ce le aveam pe acolo inca  functioneaza ). Asa ca m-am hotarat sa ma mut aici.

Deocamdata copiez vechile postari, de dragul amintirilor. Nu stiu cat o mai trai weblog.ro…cine stie cand vor lua decizia sa stearga blogurile inactive de pe server…

Ce-mi pare rau e ca nu mai am acces nici la blogroll si nici macar nu pot sa vad vechile comentarii, n-am cum sa intru in legatura cu cei pe care ii citeam atunci.

Mi-e dor !

Ar mai fi ceva; mooor de curioasa sa vad cat ma va tine toata treaba asta cu noul blog    Poate, pe cand termin cu copierea, se termina si entuziasmul de a scrie iarasi… Dar inca sper sa nu fie asa !

“Ochiul furtunii “ / iunie 5th, 2008

 Aseara il ascultam pe Prunariu povestind cum se vad fulgerele din cosmos.

Mi-a facut dor de furtuna .

Dimineata am citit o postare in care cineva vorbea despre tunetele din noaptea peste care tocmai a trecut. M-a facut sa-mi doresc furtuna… s-o invoc.

Si-a venit. Acum e aici. Fantastic ce-i acum afara!
Doamne ce-mi place!

Duduie si fulgera cu o forta de nestapanit.

Mie imi da putere … Eu sunt o rain-girl ..

Hei, hei! Vedeti sa nu intelegeti c-as fi “fiica ploii” (banuiesc ca toti cunoasteti expresia, nu-i doar una cu “character local” ).

N-am cum sa fac foto. Si-mi pare rau. Asa ca am cautat imagini aici pe net .

Am dat de o chestie superba ;  “Ochiul furtunii “ se numeste; 

Poze cu Nasser / iunie 4th, 2008

Am reusit sa fac cateva fotografii. A fost destul de greu pentru ca-i intr-o miscare permanenta pisicutul asta !

Dar in realitate e mai dulce si mai frumusel decat se vede aici

Zic si eu ca cioara care-si lauda puiul… 

 

 

 

Pisicul meu / iunie 3rd, 2008

Doar doua vorbe, ca nu ma pot abtine de la a-mi sriga bucuria !

Plec sa-mi vad pisicul ! Cineva tocmai mi l-a adus la firma .

Promit cat de curand foto !

Acum plec sa-i cumpar papica si sa-l smotocesc un pic!

Inca nu sunt sigura ca o sa-l cheme Kasmir. Intai sa-i vad mutrita …

Sper sa nu se mai intample ceva rau si cu pisicul asta … sa se piarda sau sa-l fure careva. La alte lucruri rele nici nu vreau sa ma mai gandesc…

Poate ca am sa pot sa-i spun totusi Amir … “Printul” meu … cel mai frumos nume de pisic … Asta nu inseamna ca am sa-l uit pe “adevaratul ” Amir, motanul meu pierdut .

 PS . Ce-ar fi sa-mi dati si voi idei de nume ?  Poate va iau de nasi !

PSS. De-ar termina mai repede al meu partida asta de Conquiztador !!!!!! Offfffffffffff, nu mai am rabdare !

Surpriza neplacuta / iunie 2nd, 2008

Am avut o surpriza neplacuta astazi. M-a intristat mult un comentariula o postare anterioara.Si nu pentru ca ar fi negativ, nu pentru cal-as numi atac. Poate ca daca ar fi fost asa, as fi trecut mult mai usor peste.

Am mai spus si repet ,am obiceiul sa imi asum critica.Am obiceiul sa respect parerea oricui. Iar daca este sa o combat o fac in modul cel mai civilizat, cu argumente logice. Imi sustin parerea accentuand ca s-ar putea ca ea sa fie una de ordin subiectiv .

Niciodata nu am sustinut ca sunt detinatoarea adevarului suprem !

Inca mai cred in notiunea de “adevar al fiecaruia ” …
Mai mult decat la orice tin la ideea de a nu jigni pe nimeni!

Intotdeauna am avut grija de asta.Si nu din fatarnicie, perfidie sau cumva lipsa de demnitate. Ci pur si simplu pentru ca imi pasa de oameni, indiferent daca ii cunosc sau nu, daca acestia se afla sau nu in fata mea in viata reala sau aici in mediul virtual. Mai mult, cred ca exista multe premise de a fi inteles gresit atunci cand te exprimi in scris,cand nu cunosti omul, si poate o anume remarca “pica greu”…

Deci, mare mare grija am avut eu, mereu, la cuvinte !

Mi-as fi dorit sa fi reusit …

M-a intristat tare mult remarca ; 

“A nu vota reprezinta o exprimare a optiunii “tatuca” mioritic ce te afli.
Poate tie iti plac politicienii actuali… esti cumva pasionata de curve?
Vrei sa vorbim de asumarea responsabilitatii? Bine ca ai specificat ca nu faci politica… propagandist -o.
Asta de ce nu ti-o asumi?
Exprima-ti optiunea dar nu mai jigni pe cei care nu au aceeasi viziune ingusta! “
Am incercat sa gasesc circumstante atenuante, am incercat sa vad unde am gresit. Mi-ar fi placut sa cred ca textul meu a fost totalmente interpretat gresit
Dar oarba ar trebui sa fiu sa nu observ jignirile care de fapt mi-au fost aduse mie…
Dar, nu-i nimic! Trece … N-am sa mor din asta nici suparare sau pica  nu am sa port …
Insa ma doare mult ideea ca s-a considerat ca as fi vrut sa jignesc! Sunt genul
de femeie care prefera sa fie considerata mai bine prosta decat nesimtita…

De fapt, orice…oricum, numai nesimtita NU !

 Iar din punctul meu de vedere a jigni in mod intentionat  pe cineva este dovada de nesimtire…

Scurt si la obiect / iunie 1st, 2008

Vad votul ca pe o asumare de responsabilitate.

Nu fac politica! Dar am fost la vot.Votul nu este doar un drept, nu este o obligatie. Votul este asumarea responsabilitatii! Atat!

Va salut pe toti cei care ati votat deja si va rog pe cei care inca nu ati facut-o, dar mai ales pe cei ce refuzati sa o faceti, sa va mai ganditi bine inca o data …

Tort de afine iunie / 1st, 2008

Am transpirat pentru tortul asta! De 4 ori am fost la cofetarie pentru el…;)

Dar e frumos.Asa-i ?

Frumos ca frumos… dar a fost bun tare.Tort de afine cu frisca. In nici o ora, n-a mai ramas nici farama din el.Si am fost doar 8 oameni si 3 prichindei.

Vai si amar de siluetele noastre!

Pentru vineri,cand copilul isi va serba ziua de nastere cu colegii, ma bategandul sa repet “figura“.

Ei gata, sa stiti ca nu am postat fotografia ca sa mai culeg urari de “La multi ani“, pentru care va multumesc mult, iarasi, tuturor !

Motivul meu a fost doar sa va sugerez ca astazi e Duminica,e 1 Iunie – Ziua Copilului si n-ar strica sa va scoateti copiii la o cofetarie.Cel putin eu asta voi face. Si daca inca nu aveti copii, daca inca va aveti doar pe voi, haide faceti-va o concesie, amintiti-va de copilarie si tratati-va singuri cu o prajiturica (ma rog…eventual si cu o bericica – un suc de hamei).

Haideti oameni buni, amintiti-va de copilarie si zambiti copiluli din voi!

Meritati asta !

Oricat de obositi ati fi… oricat de blazati sau poate incrancenati in ale maturitatii…Va provoc la un sotron! La o prajiturica si la un X si O

La multi ani fetita !

La multi ani baiete !

 

 

Si totusi a venit vara … / mai 31st, 2008

 Ei da! Si totusi a venit vara …

Cred ca-i cazul sa pricep si eu… Adevarata viata e dincolo de peretii biroului, dincolo de peretii casei…

Ma simt bine aici, dar am sa merg sa culeg maci. Abia apoi am sa-i aduc si  acasa …Desi nu-mi place sa rup florile!

N-am crezut niciodata ca florile sunt “predestinate” vazelor sau aranjamentelor

Pentru incantarea noastra scurtam viata florilor, le taiem sau le rupem si le punem in vaze…

Stiu ca o sa radeti de mine, dar eu prefer florile in ghiveci …

Sentiment matern / mai 29th, 2008

Obosita … Dar multumita .

Asa sunt eu la ora asta .

Cu ajutorul Celui de Sus, am mers si am venit cu bine …mi-am facut treaba multumitor… Totul a mers “ca uns”

Acum parca imi vine sa adorm aici cu capul pe masa .

Putin mai traziu am sa plec si eu spre casa; cred ca merit asta dupa un “tur de forta“  inceput marti dimineata si finalizat acum 1 ora…Timp in care am fost in permanenta “in priza”.

 Ma bucur sa constat ca inca “ma tin balamalele “… Desi e a n-spea mia oara cand sustin ritmul asta …

 Drumul de ieri a avut partea lui de nostalgie. Nostalgie frumoasa…

Am rememorat ceea ce s-a intamplat exact cu 12 ani in urma …

Am mai spus ca baiatul meu implineste in 31, luna aceasta,12 anisori … Adica peste 2 zile.

Mi-am adus aminte cum in urma cu 12 ani, cu 3 zile inainte de nastere eu fusesem tot la treaba. Facusem exact acelasi “tur de forta “ pe care l-am facut si acum. Adica;  plecat dimineata la lucru’,  seara plecat spre Bucuresti,  noaptea drum, dimineata ajuns, ziua intreaga alergat (respectiv si carat)

Seara, cand treaba e gata, plecat la drum toata nopatea spre casa. Diminata ajuns, facut traba aici … si abia seara mers (ca omu’) acasa … Total aprox  50 ore “foc continuu “ .

Ok, acum sau alta data … mai merge cum mai merge, dar atunci eram “absolut  gravida “ in luna a-IX-a …

 Asadar, fiu-meu a “plecat la drum spre lume” cand eu ma intorceam de la treaba, de la Bucuresti, in data de 28.05….  Cum de s-a nascut doar in 31.05, e o poveste lunga  ce nu face decat sa dovedeasca incapatanarea si inconstienta mea !

Fiind prea obosita contractiile normale care ar fi trebuit sa declanseze nasterea nu s-au produs. Nu e vorba doar de oboseala cumulate la acel drum… ci de ceea ce doctorii au numit epuizarea si sleirea organismului, intr-un timp indelungat. Pt. ca toata perioada sarcinii eu m-am comportat ca si cand nu as fi “avut” nimic special… Acelasi ritm de munca …acelasi comportament la limita
“sinuciderii“ din punct de vedere al muncii si al stresului. Basca, aveti cuvantul meu de onoare, niciodata, absolut niciodata nu am fost la un control medical in timpul sarcinii. Singura diferenta era ca …imi crestea burtica. In rest nimic ! Nici nu voiam sa aud de doctor …de regim special …De ecograf …ce sa mai vorbesc! Aveam o incredere oarba in organismul si in puterea mea. Ma feream ca Dracu de tamaie sa am atitudinea unei femei ce trebuie sa fie protejata cu ceva … Aveam si o vorba destul de vulgara; “mai trebuie sa curga multa apa pe Cerna pana cand m-oti vedea voi pe mine intand in categoria femeilor care altceva nu fac decat stea cu p… in sus, in varful patului, asteptand sa le vina sorocul”.

Acum recunosc, am fost o inconstienta si o egoista fara masura! 

Nu ar fi trebuit sa baravez si sa fac eu pe viteaza! Pretentia mea ca de mii de ani femeile au dus sarcini si au nascut si fara controale medicale, uneori in plin camp, ar fi putut costa scump. De la probleme de sanatate si pana la vita copilului meu inca nenascut. Dar deh…Eu eram desteapta, eu le stiam pe toate nimeni nu avea voie sa-mi dea nici macar un sfat …

Asadar si dupa ce “apa s-a rupt “(ca sa ma exprim in termini cat mai populari ) am refuzat sa ma duc la spital.Asteptam sa inceapa ceea ce eu consideram normal sa inceapa; durerile nasterii. Bietul meu sot, apropape ca a vrut sa ma duca cu forta. Dar n-a avut pe cine! Nicicum n-a gasit cale cu mine … M-am opus totalmente. Asa ca mi-am facut toata treaba, am lasat totul,absolut totul rezolvat, planificat si in ordine. Abia dupa ce toata traba a fost gata, am spus “ No acu’ pot sa ma duc la spital “ .
Era deja seara zilei de 30.05.

Nu am sa insist asupara nasterii extraordinar de grea,cu un organism epuizat si
totalmente pe uscat … Spun doar ca a fost a doaua oara in viata cand intreg
corpul mi-a fost bazdat de vase capliare sparte din cauza durerii. Dar asta
deja nu a mai contat si nu va mai conta niciodata. Deja din acel moment nu am mai fost eu cea care sa fiu importanta …care sa contez pentru mine. Ma simt vinovata chiar si numai sa ma gandesc la durerea mea … In definitiv , eu mi-am facut-o “cu mana mea“, asa ca se poate spune ca  apropape mi-am meritat-o … Insa ceea ce sub nicio forma nu aveam dreptul sa fac, a fost tocmai nesimtirea, inconstienta si egoismul de a  pune  in pericol viata copilului ! 

Nu asa procedeaza o mama! Eu, de fapt, inca nici  nu realizam ca sunt mama…

Daca o nastere normala poate fi numita dureroasa si grea, atunci o nastere in conditiile acelea si cu complicatii, cum mai poate fi numita?  Cu toate astea, am puterea sa spun ca niciun sacrificiu nu-i prea mare pentru a aduce pe lume un copil !

Eu … am avut, abia atunci, la cateva clipe dupa, revelatia ca e un om… e o viata. Ca el este o fiinta… si mai ales ca din clipa aceea el e sensul si rostul meu pe lume…

Si nu pentru ca e “sange din sangele meu“ … Ci pentru ca acel bot de omulet, va creste si va avea sentimente, ganduri … va stii sa rada, sa iubeasca …

 Nu am fost o mama buna inainte de a-l naste … Poate ca nici acum nu sunt mama perfecta …

Mai am multe “de facut“ dar mai ales de invatat …

Dar mai mult decat orice stiu si simt ca am enorm de daruit !

 Din zi in zi mai mult!

Cinste / mai 27th, 2008

Cam de o ora m-am intors la birou. Voi sta aici cam pana pe la ora 2,cand plecam spre Bucuresti.

Mi-am facut un obicei din a urmarii, aici pe calculator, in direct stirile postului “Dubai One Tv”  multumita unui link pe care mi l-a dat tot un bloggar (“saru’-mana” de 1001 ori )

Normal nu m-as fi apucat acum de postari,mai am ceva treaba de facut …

Dar am vazut o stire care merita sa v-o spun si voua ;

 Un taximetrist din Dubai, tocmai a fost felicitat de catre autoritati pentru ca a predat politiei 40000 de dolari si …9. 5 kilograme de  aur  care fusesera uitate la el in masina!

 Mai fratilor, ganditi-va bine si spuneti cinstit, oare cati dintre noi, cati dintre europeni, ar fi capabili de un asemenea gest ?!!??

Sa nu-mi spuneti ca i-a fost teama de autoritati sau ca a avut vreo indoiala ca ar fi putut fi gasit! Astea ar fi prostii… 

Ramid Khan Musharad Ali se numeste taximetristul. Nu stiu ce natie e, dupa sonoritatea numelui se pare ca e pachistanez, poate chiar afgan …Dar ce mai conteaza !?!

 Si cand ma gandesc cu cat dispret sunt uneori priviti acesti oameni… Cu cata aroganta si cu cata superioritate …

In fata unui asemenea om eu ma inchin !

Trambulina mai / 27th, 2008

 Ieri am avut o zi plina.Putinul timp ce mi-a ramas l-am petrecut tot aici pe net
Dar altfel decat postand sau comentand alte postari. Am cautat o … trambulina Pe bune! O trambulina pentru fiu-meu. In 31 mai implineste 12 ani, nazbatia mica ! Asta “micu“  e mare strengarut … Nu-i ajunge inotul, bazinul, mai vrea miscare …
De parkour , cred ca ati auzit cu totii.Mie imi da fiori. Parca mi-se pare mai periculos decat parasutismul. Acolo macar ai o parasuta n spinare (…si alta de rezerva pe piept  ) Dar ,ce pot sa-i fac? Sa ma opun? Sa nu-l incurajez? Cum as putea face asta? Eu stiu foarte bine cum e cu nevoia de adrenalina ….
Mai ales ca e un copil cuminte si intelept! Parca nici nu-s eu “masa”;) Si asa imi place sa glumesc, tachinandu-mi sotul si spunandu-i; “mai, tu l-ai facut cu alta si ai schimbat copiii in maternitate”
Aoleu! Nu cumva sa ma luati in serios !!!

Clar si indubitabil e fiu-meu! Si daca nu l-as fi purtat eu 9 luni si daca nu l-as fi nascut eu … tot mi-as fi dat seama dupa ardoarea cu care isi doreste ceva  atunci cand ii place.
Niciodata copilul nu cere sau nu pretinde ceva. Dar il simt cum isi doreste, cum pune suflet daca ceva il pasioneaza.

Cam asa e si cu trambulina. Acum o sa sara toata vara…
Pe net, nu am gasit. Sau mai exact ceea ce am gasit era la pret prohibitiv .
Intr-o doara, am zis sa incercam la un magazin dintr-un oras apropiat. Noroc ! Am gasit-o. O imensitate. Suprafata utila are 3 metri diametru. La care se mai adauga aproximativ 0.45 centimetri .
Ma omoara soacra-mea! Numai “dihania” asta ii mai lipsea in curte …

Da’ sper sa ma “ierte” ca-i o femeie  tare de treaba …
Trambulina are si plasa de protectie, Doamne multam. Altfe nu stiu zau daca am fi avut curajul sa i-o luam. “Strengarila“ adora datul peste cap  si tot felul de “scheme” care mai de care si ce ma lasa pe mine cu rasuflarea taiata…Sper din tot sufletul sa nu fie nicio problema,dar marturisesc ca am emotii si ma intreb cat de bine am procedat facand aceasta alegere.

Raportat doar la pericolul de accident pt ca altfel, i-am facut o bucurie enorma!
Am dus-o aseara. Dar de montat o vom monta doar peste cateva zile. Pana atunci rabdarea copilului e pusa la grea incercare.Totusi trebuie timp pentru montajul “dihaniei“, dureaza cel putin 4 ore, daca nu mai mult, tinand cont ca trebuie nivelat si terenul unde se amplaseaza. 4 ore! Ah ! O “vesnicie”… Dar tot “le gasim“ noi “de undeva “ orele astea in cateva zile …
Stiu, in niciun caz  cadoul asta nu poate compensa suferinta copilului ca nu locuieste cu noi… ca el nu are o casa, o camera a lui unde sa-si poata serba ziua de nastere cu colegii…
Mai mult decat orice, copilul si-ar dori sa poata locui cu noi … sa perecem mai mult timp impreuna …
Asta inca nu se poate . Si nici nu stiu cand se va putea …

Prin tot ceea ce fac zilnic, clipa de clipa, nu fac altceva decat sa lupt si sa sper
Timpul insa trece … Si tot de la noi trece …
Parca nici nu-mi vine sa cred ca deja feciorasul meu e asa de mare.

Mai si ce baba sunt eu!  Am glumit! Am glumit! Nu ma luati in serios. 

Si daca ma luati, treaba voasta … oricum nu va iau in seama!
Uite asa, ciuda sac! Ca eu, inca tot nu ma simt baba !

PS
Sustin 100%  ideea promovata de “loculdenicaieri ” !!!!!!

http://loculdenicaieri.weblog.ro/2008-05-27/384698/STOP-VIOLENTEI-PE-BLOG-%21.html